doua dintre cele mai vii sentimente. sentimente ce te fac pe tine sa te simti viu. sentimente ce nu au ce cauta in cutie. daca le inchizi in norme, traditii, obiceiuri, obisnuinta, isi pierd sensul si puterea.
si totusi, cu greu le-am mai intalnit altfel.
parca oamenii au uitat sau nu au stiut niciodata ca iubirea nu inseamna sa mergi la film sau la munte, sa te tii de mana in parc, sa aduci cadouri,sa scrii poezii, sa vorbesti la telefon, sa saruti, sa colectionezi amintiri si urme. credinta nu inseamna sa te inchini, sa cunosti sarbatorile, sa mergi la biserica, sa dai bani la saraci, sa pupi icoane. confunzi sentimentul cu manifestarea atat de mult, incat la sfarsit ramai cu gesturi goale si mecanice si cu falsul confort psihic ca tu iubesti si crezi, iar viata poate merge inainte.
iubirea e atunci cand viata se opreste in loc si se scindeaza. pe un plan viata merge intr-adevar inainte, vorbesti la telefon, te intalnesti cu prietenii in oras, cunosti, inveti sau pur si simplu stai. pe celalalt plan iubesti. plin, fara pauze. si simti asta si atunci cand bei un pahar cu apa, cand fumezi o tigare, cand citesti o carte, cand esti cu persona pe care o iubesti sau cand nu o mai vezi luni intregi. iubirea nu se opreste atunci cand suferi si nici atunci cand toate merg bine pentru tine. iubesti si atunci cand esti ranit si atunci cand esti fericit. simti ca e acolo. tot asa iti dai seama si cand nu mai e.
credinta e atunci cand simti ca nu tot ceea ce esti e rezultatul intalnirii a doua celule. ca sufletul tau sau partea din tine care nu e fizica, nu a aparut in acelasi fel in care a aparut partea materiala. simti asta, iar comportamentul tau de fiecare zi e o reflectare a felului in care te simti si in final te raportezi la lumea din jur. orice manifestare a credintei ce are alta origine este, daca nu falsa, altceva.
problema este ca pentru a constientiza asta trebuie sa te intorci la tine si sa vezi ce e adevarat si ce e fals. sincer. iar activitatea asta te paralizeaza o vreme. te transforma intr-un fel de extraterestu ce pluteste printre ceilalti. e dureros ca dracu sa te rupi de lume.
la fel de dureros este sa te plimbi printre oameni, sa vezi gesturi si sa nu simti nimic.
Lasă un Răspuns